ANUL COLABORATORILOR ȘI PARTENERILOR BIBLIOTECII
Secția de Carte veche și Colecții speciale
I.L. Caragiale și „Moftul Român”
Ziarist redutabil, I.L. Caragiale, a colaborat la numeroase publicații ale timpului, unele de prestigiu, precum „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Timpul”, Constituționalul”, „Vatra” sau „Epoca”, dar nu a refuzat nici colaborări la reviste sau publicații mai puțin cunoscute precum „Gazeta săteanului”, „Lumea veche”, „Povestea vorbei” și multe altele. Retras din ziaristică în anul 1889, I.L. Caragiale a înființat revista umoristică „Moftul român”, în anul 1893, la care au colaborat numeroși scriitori ai timpului dotați cu spirit critic și umor G. Ranetti, Anton Bacalbașa, Petre Liciu, Al. Cazaban, dar și care semnau, cel mai adesea, sub pseudonim: Teleor (Dumitru Constantinescu), Coriolan, Macaz, Tarascon, Coco, Caros, Iodoform, dr. Gălbejescu, Ghilimea ș.a., nume care vorbesc de la sine despre natura umoristică, satirică și polemică a publicației. Revista mustește de umor, uneori mai apăsat, de care nu scapă nici oamenii timpului, de la scriitori, negustori, academicieni, politicieni, și nici viața socială, culturală ori cea politică, analizată cu asupra de măsură. Revista, pe lângă articolele propriu-zise, este presărată, desigur, cu „miticisme”, „apropouri” de la Cilibi Moise, cu poezii pline de subtilități și cu glume, cum ar fi aceasta, „Din inimă”:
„- Ce ai, cocoană Marițo?… te văz cam fără dispoziție…
Ce să am, soro?… a plecatără și bărbatu-meu și frate-meu și băiatul la Moși de azi dimineață și n-a mai venitără… Așa singurică, nu știu cum… Nu-mi sunt boii acasă…”
Printre caricaturiștii colaboratori ai „Moftului român” s-a numărat și Constantin Jiquidi (1865 – 1899), autorul acestei caricaturi care îl reprezintă pe Caragiale după plecarea sa de la „Epoca”.
Surse:
„Moftul român” – coligat de 11 numere din anul 1901 (la un an înainte de la încetarea apariției), din colecțiile de carte veche ale bibliotecii noastre;
A consemnat bibl. dr. Teodora Fîntînaru