ANUL COLABORATORILOR ȘI PARTENERILOR BIBLIOTECII
Secția de Carte veche și Colecții speciale
I.L. CARAGIALE și AUREL C. JIQUIDI
„Voiești a cunoaște lumea? Privește-o de aproape. Voiești să-ți placă? Privește-o de departe” spunea, fără pic de umor, I.L. Caragiale, prea bun cunoscător al firii umane și al vremurilor trăite. Cei 170 de ani de la nașterea sa și cei 110 ani de la moarte, ni-l readuc anul acesta mai aproape, cumva alături în viața cotidiană, pe cel care „a încetat de mult să fie doar cel mai mare dramaturg român sau «Molière al românilor», devenind emblemă naţională, categorie etnopsihologică, „chipul diurn al fiinţei naţionale”, cel nocturn fiind, desigur, Eminescu”.
Revizor școlar, dramaturg, ziarist – coleg de redacție cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici -, poet, copist, corector, sufleur, director de teatru, profesor, susținător de conferințe publice la Ateneu, patron de berării, bine adaptat vremurilor sale, cunoscând și simțind din plin toate cele venite de la oameni și de la împrejurări, exilându-se din Regat și, din anul 1905, la Berlin, I.L. CARAGIALE, a fost „marele zugrav de moravuri”, neîntrecut încă, deși credem că nu și-ar fi dorit un asemenea merit!
Piesele de teatru, „momentele”, schițele, nuvelele, publicistica, reeditate de peste un veac încoace, au reprezentat repere incontestabile ale genului, dar și modele pentru reprezentări grafice, încă din timpul vieții lui Caragiale. Vă prezentăm câteva litografii semnate de Aurel Jiquidi inspirate din piesele „O noapte furtunoasă” (1931) și „O scrisoare pierdută”, aflate în colecția de carte veche a bibliotecii noastre. Ultima mapă are și cel mai mare format întâlnit în colecțiile noastre: 40 x 26 cm. Vă lăsăm dumneavoastră plăcerea să descoperiți personajele…
A consemnat, bibl. dr. Teodora Fîntînaru
Aurel C. Jiquidi (1896-1962) – fiul desenatorului Constantin Jiquidi, contemporan cu I.L. Caragiale – a fost un desenator remarcabil. A practicat caricatura, desenul politic, grafica și pictura.
Surse: