1858 – 30 octombrie. Se naşte la Plăineşti (azi Dumbrăveni), lîngă Rîmnicu-Sărat, Duiliu Zamfirescu, cel dintîi copil al soţilor Lascăr şi Sultana Zamfirescu.
1865 – 1873 Urmează şcoala primară şi gimnazială din Focşani.
1873 – 1876 Frecventează cursurile Liceului “Matei Basarab” (secţia umanistă) din capitală.
În 1875 trimite la revista Convorbiri literare, o primă încercare, întîmpinată cu o “respingere foarte netedă”.
1876 – septembrie. Se înscrie în anul I la Facultatea de drept din Bucureşti.
1877 Debutează în Ghimpele cu o galantă “dedicaţie” lirică – Domnişoarei Niculescu Aman.
1880 / 10 februarie. Publică în Literatorul (an. I, nr. 4) poema byroniană Levante şi Calavryta, prefaţată de o notă entuziastă a lui Macedonski. Pînă în 1882, numele lui apare destul de frecvent în revista macedonskiană.
1880 – iunie. Duiliu Zamfirescu îşi susţine teza de licenţă, intitulată Despre efectul mandatului în privinţa terţelor persoane, pe care o va publica într-un tiraj confidenţial.
În septembrie este numit supleant de ocol la judecătoria Hîrşova.
1881 – Numit în februarie procuror la Tîrgovişte, demisionează după cîteva luni, în urma unor neînţelegeri cu ministrul justiţiei.
1882 – După o scurtă perioadă de practicare a avocaturii la Focşani şi o tentativă de a suplini o catedră de franceză la gimnaziul din localitate se stabileşte în Capitală, ca redactor la ziarul România liberă, unde semnează cu ibericul nume Don Padil, rubrica Palabras.
Tot în acest an Literatorul inserează în paginile sale piesa O suferinţă.
1883 – martie. Apare primul volum al scriitorului, Fără titlu, înmănunchind poeme şi nuvele.
Se desparte de cercul de la Literatorul şi începe să frecventeze Junimea, unde e primit cu o firească rezervă.
1884 – 19 ianuarie. Are loc prima reprezentaţie a piesei Prea tîrziu, scrisă în colaborare cu Ştefan Vellescu.
În iunie Convorbirile literare îl publică întîia oară cu poezia Iarna.
Apare romanul În faţa vieţii. Reacţiile criticii sunt nefavorabile. Gherea îi rezervă o execuţie sarcastică în Contemporanul sub titlul Pesimistul de la Soleni.
Între Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu începe o fructuoasă corespondenţă care va dura pînă în 1913.
1885 – Se prezintă la concursul de ataşat de legaţie şi reuşeşte. Timp de trei ani va lucra ca funcţionar în Ministerul Afacerilor Străine. În paralel, este profesor de limba română la liceul “Sf. Gheorghe”.
1886 – Convorbirile îi publică nuvelele Noapte bună, Locotenentul Sterie, Spre mare, iar în anul următor Conu Alecu Zăgănescu şi Subprefectul – strînse în volumul Novele din 1888.
1888 – mai. Venind junimiştii la putere, este trimis ca secretar de legaţie la Roma, unde, cu excepţia unei perioade de doi ani – 1892-1894 – va funcţiona pînă în 1906.
1889 – Expediază Convorbirilor literare nuvela Alessio, prima proză inspirată de mediul italic.
1890 – martie. Se căsătoreşte cu Henriette Allievi, fiica lui Antonio S. Allievi, director general al Băncii generale din Roma, senator şi figură proeminentă a lumii finaciare italiene, care peste puţini ani va fi preşedintele Consiliului de administraţie a căilor ferate italiene.
În octombrie i se naşte primul copil, Enrichetta-Eleonora-Eliza-Felicita.
1891 – După traducerile a patru cînturi din Leopardi, Convorbirile îi publică, din aprilie pînă în ultima lună a anului, romanul Lume nouă şi lume veche…
În august-septembrie este implicat în “drama de la Veneţia”. Atitudinea lui Duiliu Zamfirescu faţă de acest caz nu va rămîne lipsită de consecinţe. Avansarea în carieră întîrzie. Mai mult, va fi mutat în 1892 la legaţia din Atena, ceea ce însemna în fond o retrogradare.
1892 – martie. Se naşte al doilea copil – Alexandru-Antonio-Lascar-Cezare, care va repeta destinul tatălui, devenind diplomat şi scriitor.
Începe romanul Viaţa la ţară. La Atena scrie Către Cleobul, Pe Acropole, Glycheria.
Convorbirile literare îi publică în cîteva numere succesive studiul monografic Leon Tolstoi, rămas din nefericire neterminat.
În decembrie este numit secretar II la legaţia din Bruxelles, unde va rămâne pînă la 1 octombrie 1894.
1894 –1895 Publică volumul de poezii Alte orizonturi.
În Convorbiri literare apare romanul Viaţa la ţară – bine primit de critici.
În mai volumul Lume nouă şi lume veche este întîmpinat de atacuri vehemente ale presei socialiste.
În noiembrie începe să publice în Convorbiri romanul Tănase Scatiu. Tot în aceea lună apare volumul Novele romane. Frica.
În decembrie se naşte al treilea copil al scriitorului : Lascăr-Antonio-Liviu.
1897 – Apare volumul Imnuri păgîne şi scrie primele pagini din romanul În război, publicat din octombrie tot în Convorbiri literare. Intervine prima mare încordare în relaţiile cu Maiorescu şi Junimea.
1898 – Este ales membru corespondent al Academiei.
Începe romanul filosofic Lydda.
1899 – Apare volumul Poezii nouă.
1900 – Călătoreşte la Paris pentru a se îngriji de tipărirea versiunii franceze a romanului În război, care apare în martie la Editura Ollendorf, sub titlul Temps de guerre.
În septembrie începe să scrie romanul Îndreptări.
1901 – Călătoreşte în Ardeal, documentîndu-se pentru Îndreptări. Romanul va începe să apară din luna noiembrie în Literatură şi artă română.
1902 – Concurează cu În război pentru premiul Academiei. Romanul Din bătrîni de Ioan Slavici va fi preferatul juriului.
1903 – Duiliu Zamfirescu publică în Revista idealistă (an I, tom. III, nr. 7, septembrie) studiul Literatura românească şi scriitorii transilvăneni, unde formulează grave acuzaţii la adresa lui Slavici.
1904 – Apare în Convorbiri literare finalul romanului Lydda.
1906 – În numărul jubiliar al Convorbirilor literare (40 de ani de apariţie), sunt publicate primele capitole din Anna sau Ceea ce nu se poate.
În august revine în ţară, fiind avansat secretar general în Ministerul Afacerilor Străine.
În noiembrie moare în Italia soţia scriitorului, Henriette Zamfirescu.
1907 – Apare în volum, la editura “Alcalay”, romanul Tănase Scatiu.
1908 – Cu 24 de voturi pentru şi 4 contra este ales membru al Academiei.
Apare în volum, la editura “Alcalay”, romanul Îndreptări.
1909 – 16 mai. Îşi citeşte la Academie vestitul discurs de recepţie, vorbind, contrar uzanţelor, nu despre antecesorul său – C. Ascanio-Ollănescu, ci despre Poporanismul în literatură. Arogantul discurs (just în destule privinţe) provoacă reacţii furtunoase.
În iunie este numit delegat al României, cu grad de ministru plenipotenţiar, în Comisiunea europeană a Dunării şi în Comisiunea mixtă a Prutului, cu sediul la Galaţi.
1911 – Prezintă la Academie comunicarea Metafizica cuvintelor şi estetica literară.
Apar în volum Anna sau Ceea ce nu se poate, Lydda şi Furfanţo (Trei novele).
Lovinescu publică în Convorbiri literare întîiul studiu sintetic serios despre prozatorul Duiliu Zamfirescu.
1912 – Publică în Convorbiri literare piesele O amică şi Lumină nouă, care vor fi jucate la Teatrul Naţional. Insucces de public şi de critică.
1913 – Publică în Convorbiri literare piesa Poezia depărtării.
Este pus în disponibilitate de Titu Maiorescu, pe atunci prim-ministru, pentru “lipsă de patriotism”.
1914 – După izbucnirea războiului mondial, începe un ciclu memorialistic, în care sunt portretizate personalităţi politice.
În noiembrie rosteşte la Academie comunicarea Sufletul războaielor în trecut şi în prezent, în care preconizează o neutralitate activă a României.
1916 – Este ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români. Funcţia nu şi-o va lua însă în primire datorită intrării României în război de partea Antantei.
În decembrie se refugiază la Odessa, de unde va pleca la Iaşi în ianuarie 1918.
1918 – Se înscrie în Liga poporului. În aprilie înfiinţează la Iaşi ziarul Îndreptarea. În octombrie scoate revista Îndreptarea literară şi este ales vicepreşedinte al Academiei Române.
1919 – Apare volumul de poezii Pe Marea Neagră.
1920 – Este ales senator de Putna, iar în martie devine ministru de externe în guvernul Averescu. În iunie este ales preşedinte al Camerei Deputaţilor, post în care va rămâne pînă la 24 ianuarie 1922.
1921 – Piere în duel fiul mai mic al scriitorului.
1922 – Apare volumul de povestiri şi amintiri din cariera diplomatică O muză.
3 iunie. Duiliu Zamfirescu moare la Agapia în urma unei crize hepatice. Este înhumat în cimitirul din Focşani.
Notă : Tabelul cronologic, adaptat după Adam, Ioan. Viaţa şi opera în date // Duiliu Zamfirescu / Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic, note şi bibliografie de Ioan Adam. – Bucureşti : Editura Eminescu, 1976. – P. 302-313.
Material realizat de bibl. dr. Teodora Fîntînaru – Secția Carte Veche și Colecții Speciale a Bibliotecii Județene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea