Nicolae Iorga – 150 de ani de la nastere – Sectia de carte veche si colectii speciale

Nicolae Iorga (5 iunie 1871, Botoșani – 27 nov. 1940, Strejnic, jud. Prahova), istoric de renume internațional, profesor universitar și academician român, orator de excepție, publicist, dramaturg și poet, poliglot, om politic și „personalitate enciclopedică ieșită din comun” (V Râpeanu), a fost apreciat de G. Călinescu, drept echivalentul românesc al lui Voltaire. Personalitate istorică și culturală prolifică, N. Iorga a scris 1003 volume, 12.755 articole și studii și 4.963 recenzii. A fost autorul monumentalelor lucrări, „Istoria românilor” în 10 volume, „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, în 25 volume, „Istoria Imperiului Otoman” în 5 volume, „Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor”, 2 volume. A scris cunoscutele volume de memorialistică „O viaţă de om aşa cum a fost”, 1934, „Oameni care au fost”, „Memorii”.

A susținut numeroase conferințe la radio, editate apoi sub titlul „Sfaturi pe întunerec”, și numeroase prelegeri și conferințe în țară.

De asemenea, a conferenţiat în mari universităţi ale lumii şi a fost ales membru a zeci de academii şi instituţii specifice de peste hotare (Paris, Roma, Oxford, Lisabona, Stockholm, Praga, Aleger, Santiago de Chile etc.). A fondat „Congresul Internațional de Studii Bizantine” și „Institutul de Studii Sud-Est Europene” (ISSEE), iar orașul Vălenii de Munte a devenit, sub îndrumarea sa, un important centru cultural și academic al vremii.

A înfiinţat instituţii româneşti în străinătate, precum Şcoala Română de la Paris (1926), Casa Română de la Fontenay-aux-Rosses, Casa Română din Veneţia şi altele.

S-a aflat în centrul vieţii literare a timpului său, înființând revista Sămănătorul (1901-1910), o tribună pentru susținerea valorilor naţionale și tradiţionale românești, care a contribuit la conturarea și susținerea curentului literar „sămănătorist”. Printre colaboratorii săi s-au numărat, printre alții, George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă, Ştefan Octavian Iosif. La 10 mai 1906, a fondat cotidianul „Neamul Românesc”, care a devenit oficios al formaţiunii sale politice.

Marele istoric Nicolae Iorga a vizitat orașul Focșani în mai multe rânduri, mai ales cu prilejul conferințelor susținute în cadrul Ligii Culturale. La 31 ianuarie 1916, focșănenii au putut audia conferința „Onestitatea profesională” ținută de N. Iorga, cu scopul strângerii de fonduri pentru turnarea în bronz a bustului lui Petre Liciu (inaugurare la 3 aprilie 1916), iar la Teatrul „Mr. Gh. Pastia”, a conferențiat de mai multe ori din Focșani în perioada 1926-1928.

De asemenea, la 13 septembrie 1931, la Focşani, cu prilejul Congresului Ligii Culturale, care împlinea 40 de ani de activitate, și al aniversării a 60 de ani de viață, Nicolae Iorga a participat alături de un public numeros și entuziast și împreună cu delegaţii din toate provinciile româneşti, la sfințirea și inaugurarea Bornei de hotar, aşezată pe locul unde era odinioară pichetul de graniţă nr.47, intre Moldova şi Muntenia.

Biblioteca noastră deține peste 700 de referințe la marele savant, multe dintre acestea aflându-se în colecțiile de carte veche. Printre acestea se află și vol. de mici dimensiuni „Secretul culturii francese”, conferință la 14 februarie 1921 ținută de N. Iorga, care face parte din donația col. C. ILIESCU, unul din fondatorii Bibliotecii publice din Focșani, cu numeroase adnotări. Volumul a fost citit în decembrie același an, de focșăneanul C. Iliescu, în Tarutino, „orășel german în Bungeagul Basarab”. În aceeași colecție și donație, se mai găsește vol. „Din Opera Poetică a lui N. Iorga”, Ed. „Ramuri S.A”, Craiova, 1921, și vol. „Essai de Synthèse de L`Histoire de L`Humanité, I,” editată la Paris, Librairie Universitaire J. Gamber, 1926, donată de renumitul folclorist vrâncean, Ion Diaconu, cu semnătura acestuia din urmă.

Bibliografie: