Secția de Carte veche și Colecții speciale
Documente inedite din Fondul „Huzum”
Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea deține un important fond de carte și documentar care a aparținut cunoscutei familii de farmaciști și intelectuali focșăneni, IOAN HUZUM (1876-1943) și VIRGIL HUZUM, fiul său (1905-1987). Astăzi vă prezentăm o scrisoare trimisă de chimistul focșănean, profesorul și academicianul G.G. LONGINESCU (1869-1939), la 4 ianuarie 1938, lui Ioan Huzum. În cele trei pagini ale epistolei, scrise cu jovialitate și căldură și care începe cu formula „Iubite Coane Huzum”, G.G. Longinescu mulțumește pentru urările de an nou, pentru băuturile fine de „cornus mas” (coarne) și altele de acest fel, preparate de farmacistul și prietenul Ioan Huzum, își exprimă diferite opinii, unele pline de umor, despre membrii familiei – Sergiu, nepotul (care avea cinci ani), și Virgil, fiul, „cu duduia lui”, care plecaseră la Roma, întrebându-se, retoric, despre „cum or fi trecut prin zăpada care le-a stat în cale la noi și la sârbi”. De asemenea, scrie Longinescu, „Rog să transmiți D-nei Huzum respectele mele împreună cu mulțumiri și felicitări pentru cozonac pe care lumea l-a găsit mai presus de ceea ce se coace în București în această specialitate.” Spre finalul scrisorii, Longinescu face urări pentru ziua onomastică de Sf. Ion care „… să vie cu bine …, Dumnezeu să vă dea sănătate, iar Sergiu să vă facă tot bucurii prin deșteptăciunea lui pentru care îi dau un pup pe frunte și obrăjori.” G.G. Longinescu își încheie scrisoarea în cunoscutul său stil încrezător, pe care i-l recunoaștem din conferințele radiofonice. „Așadar, cu Dumnezeu înainte, cu nădejdea la el și cu tot ce mai doriți. Cu prietenie, G. G. Longinescu”
NOTĂ
SERGIU HUZUM (1933-2005), fiul lui Virgil Huzum, a devenit un remarcabil operator de film, cineast, inventator al procedeului tehnic Transtrav. A lucrat, împreună cu marele regizor Lucian Pintilie, la filmul „Reconstituirea” (cu premiera în 1970), interzis în perioada comunistă. În anul 1970 a emigrat în Franța, unde a continuat să lucreze cu mari regizori, printre care Paul Barbăneagră, exilat şi el. A scris volumul „Obiective subiective: Ochiul cineastului privește lumea prin cuvinte”, Ed. Albatros, 1999.
„Cineastul Sergiu Huzum n-a mai apărut în ţară decât cu o carte, în 1999. Aceasta a fost să fie soarta unui mare cameraman, care aplica în artă migala unui ceasornicar şi meticulozitatea unui farmacist. Soartă nobilă, de maestru în tot ce face”. Romulus Rusan
Sursă: Fond „Huzum”