În holul Sălii de Lectură, din str. Mr. Gh. Sava, nr. 4, publicul vrîncean poate vizita expoziţia – „Dragobetele sărbătoarea tinereţii şi a iubirii”. Sunt expuse romane celebre de dragoste din literatura română şi un istoric despre Dragobete, sărbătoarea iubirii la români.
Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare, sărbătorit în Calendarul Popular pe 24 februarie. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic, el era la daci zeul care, ca un “naş cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc” în această zi. Românii numeau sărbătoarea Dragobetelui şi „Logodna păsărilor”. Motivaţia preluării obiceiului păsărilor era profundă, din moment ce păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvântul grecesc “pasăre” însemnand chiar “mesaj al cerului”. Menţionam că pe vremuri, această sărbătoare nu era prezentă în toate regiunile ţării. Potrivit atestărilor, ea era cunoscută în sud, mai cu seamă în Oltenia.
În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala „Dragobetele sărută fetele”. Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul şi pentru toţi sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile mărunte, nu şi pentru cele mari. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete ca să fie drăgăstoase tot anul şi mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte, păsărilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificată în această zi.
De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor (uneori le urmau logodnele adevărate) sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge.
Din zăpada netopită până la Dragobete fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii. Dacă în unele legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia în altele ca fiind Năvalnicul, un lucru e sigur: este tânăr şi este protectorul dragostei şi al îndrăgostiţilor.
Romanul de dragoste în literatura română

Bibliografie selectivă din colecţiile Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea

1. BREBAN, Nicolae. Îngerul de ghips. Bucureşti : Minerva, 1997, 2 vol.
2. CĂLINESCU, George. Enigma Otiliei. București : Cartea Românească, 1988, 464 p.
3. CĂRTĂRESCU, Mircea. Gemenii. București : Humanitas, 2007, 160 p.
4. DRUMEȘ, Mihail. Invitație la vals. București : Jurnalul Naţional, 2013, 288 p
5. DRUMEȘ, Mihail. Scrisoare de dragoste. Bucureşti : Garamond, s.a., 310 p.
6. ELIADE, Mircea. Maitrey. București : Jurnalul Național, 2009, 240 p.
7. ELIADE, Mircea. Noaptea de sânziene. București : Humanitas, 2003, 2 vol.
8. GRECEA, Ion. Talida. Galaţi : Porto-Franco, 1991, 256 p.
9. HOLBAN, Anton. Ioana. –București : Minerva, 1984, 189 p.
10. IBRĂILEANU, Garabet. Adela. Bucureşti :Jurnalul Naţional, 2009, 238 p.
11. IUGA, Nora. Sexagenara și tânărul : roman. Iași : Polirom, 2004, 200 p.
12. MIHĂIESCU, Ghib I. Rusoaica. București : Jurnalul Naţional, 2009, 302 p.
13. NAUM, Gellu. Zenobia. București : Cartea Românească, 1985, 262 p.
14. PETRESCU, Camil. Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război. Chişinău : Hyperion, 1991, 382 p.
15. PETRESCU, Radu. Matei Iliescu : roman. Bucureşti : Editura Mihai Eminescu, 1970, 488 p.
16. REBREANU, Liviu. Adam și Eva. București :Minerva, 1998, 256 p.
17. REBREANU, Liviu. Ciuleandra. Bucureşti : Editura 100+1 Gramar, 1999, 121 p.
18. SERGHI, Cella. Iubiri paralele : roman. Bucureşti : Porus, 1991, 288 p.
19. SERGHI, Cella. Pânza de păianjen. București : Jurnalul Național, 2009, 415 p.
20. SLAVICI, Ioan. Pădureanca. Bucureşti : Editura pentru literatură, 328 p.
21. TEODOREANU, Ionel. Lorelei. București : Editura Eminescu, 1986, 303 p.
22. ZAMFIRESCU, George. Mihail. Maidanul cu dragoste. Bucureşti : Jurnalul Naţional, 2009, 434 p.