ELOGIU MAMELOR DE IERI ȘI DE ASTĂZI – Proiectul BIBLIO@RT, ediție de colecție

ELOGIU MAMELOR DE IERI ȘI DE ASTĂZI

„Minunații și sfinții noștri părinți!” – Valeriu D. Cotea

Același cult al Mamei îl întâlnim și la vrânceanul VALERIU D. COTEA, cel care, plecat din Călimanii Vrancei, a ajuns profesor universitar, mentor, reputat oenolog și membru al Academiei Române. A moștenit principiile ferme, sănătoase, ale părinților săi, și-a iubit, mai presus de orice, familia, profesia și locurile natale, încărcate de istorie și poezie. Și-a venerat tatăl, iar pe mama sa, mama Ancuța, a iubit-o toată viața, cu dragostea dintâi a copilăriei. Urmașă de răzeși ștefanieni, trăgându-se dintr-un neam renumit de preoți, Mama ANCUȚA prețuia învățătura și respecta, cu sfințenie, morala creștină. A fost o femeie vrednică și dârză, care se deplasa călare, mai ales pe cai albi, când trebuia să meargă mai departe, „mai la vale” de Vidra. A fost o mamă înțeleaptă și dreaptă. Iată ce spunea fiul său, academicianul Valeriu D. Cotea, în „Fragmente de viață”, despre mama Ancuța: „Îmi aduc aminte cum la prima pâine, pe care o încerca după scoaterea din cuptor, încrusta pe ea semnul crucii și numai după aceea ne-o împărțea. Toate acestea erau obiceiuri moștenite din strămoși, iar mamei îi plăcea să le păstreze și să ne obișnuiască și pe noi cu ele.” Sau, în alt loc: „În preziua praznicului, mama cocea pâinea și mălaiul care urmau să se servească. Simt și acum mirosul și gustul mălaiului copt pe frunză de nuc… Nu pot uita, de asemenea, sfatul mamei, de a ne feri să mâncăm pâinea fierbinte: «Nu numai că nu vă priește, dar e păcat să mâncați sufletul pâinii»”. Cât privește cunoscuta ospitalitate a mamei Ancuța, Valeriu D. Cotea ne povestește cum aceasta, primind în casă niște drumeți cărora li se stricase mașina chiar aproape de poarta casei, i-a invitat la masă, așa cum se cuvenea unor oameni întârziați pe drum, la un borș de fasole cu ceapă și cu mămăligă caldă. Când află de la fiul său, Toma, inginerul silvic, că cei doi musafiri erau Ministrul Silviculturii și adjunctul său, aceasta răspunse cu aplomb „Ei și dacă-s miniștri? Nu știi că eu am omenit cum se cuvine, atunci când mi-au intrat în casă, chiar și procurori? Când li-i foame și li-i frig, toți sunt oameni, așa să știi!” Este de la sine înțeles că „mama, în simplitatea ei caldă, le oferea unor oaspeți atât de deosebiți, alături de bucate de post, sufletul ei minunat.”

Citate și surse foto: Cotea, Valeriu D., „Fragmente de viață”, Focșani, Ed. „Revista V”, 1997.